Doamna Barbu avea în ureche un aparat care o ajuta să audă  şi care făcea zgomote la momente nepotrivite, umbla cu un baston, purta rochii demodate şi pantofi ortopedici. Dar… copiii o iubeau! Ei ştiau că şi ea îi iubeşte şi se îngrijeşte de ei, îi bagă în seamă. Doamna Benson ştia ce înseamnă să vină în întâmpinarea nevoilor unui copil. Una din metodele de a câştiga pe copii cu mesajul lui Cristos, este de a sluji nevoilor lor. Haideţi să trecem în revistă şase dintre nevoile de bază ale tuturor copiilor.
Copiii au nevoie să se simtă importanţi

Câteodată noi credem căci copiii sunt făcuţi ca să se simtă importanţi acasă, dar aceasta nu este întotdeauna valabil. Părinţii sunt adesea prinşi în vârtejul problemelor de servici, al responsabilităţilor de acasă şi al vieţii sociale. Copiii pot fi pierduţi în acest vârtej.

Copiii care vin la Şcoala Duminicală se vor simţi importanţi atunci când noi ne amintim numele lor. De câte ori nu ai auzit pe cineva spunând: „Bună, Jeni. Oh, iartă-mă, aia e sora ta, nu-i aşa? Dar pe tine, mai spune-mi cum te cheamă? Iulia? Ileana? Copiii înţeleg că dacă tu nu te străduieşti măcar să-i deosebeşti de fraţii sau surorile lor, probabil că nu-ţi pasă prea mult de ei.

Copiii se simt importanţi atunci când tu-i asculţi. Uneori este cam greu să găseşti timp să-i asculţi. Imi amintesc de o învăţătoare care atunci când trebuia să ducă câte ceva  în biroul bisericii, ea obişnuia să invite cu ea doi sau trei copii care să o însoţească. Acei copii aveau ocazia ca în drum spre birou, să vorbească cu ea la un nivel mai personal, iar ei nu-i trebuia un timp suplimentar pentru aceasta. Psalmul 139:4 prezintă o imagine a felului în care ne ascultă Domnul pe noi: „Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul”. Pe Domnul Îl interesează fiecare cuvânt pe care îl rostim. Dar de multe ori, vreun copil ne povesteşte ceva iar mintea noastră e la meniul mesei de prânz sau la cât de obosite suntem. Noi ar  trebui să-i ascultăm pe băieţii şi fetiţele pe care Dumnezeu ni i-a încredinţat în grijă.

Un copil se va simţi important atunci când îi încredinţăm o treabă. Am putea să cerem primului venit să aranjeze băncile, iar unui copil timid, să împartă copiilor foile pentru colorat.

O idee care a mers foarte bine la grupa de preşcolari a fost „Vedeta (steaua) săptămânii” În fiecare săptămână am ales alt copil să fie vedetă. I-am scris o schiţă biografică, am ataşat o fotografie a copilului, am decorat-o cu panglicuţe şi le-am afişat pe panoul de pe hol. Rând pe rind, am afişat toţi copiii din clasă, iar ei s-au simţit foarte onoraţi.

Copiii au nevoie să fie lăudaţi

Mulţi învăţători caută modalităţi de a-i complimenta verbal pe copii. Dar de ce nu le- ar scrie ocazional un bileţel în care să-i aprecieze ? Copilul îl va păstra cu siguranţă. Ar trebui ca în aprecierea noastră să fim specifici ”Mă bucur să te am în clasa mea” „Zâmbetul tău ne luminează clasa”Eşti cea mai harnică dintre toţi”.

Lăudând copilul în faţa părinţilor lui, va amplifica  complimentarea noastră iar părintele va fi mulţumit. „Un cuvânt spus la vreme potrivită este ca merele de aur aşezate într-un coşuleţ de argint”ne spune Cartea Proverbelor. Cuvintele de încurajare pot schimba o viaţă. Ce cuvinte de încurajare îţi aminteşti că ţi s-au spus în anii care au trecut ? De ce n-ai face efortul să dai această încurajare la altcineva ?

Copiii au nevoie să fie acceptaţi

Psalmul 139:14 conţine o afirmaţie: „Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta” Noi toţi suntem făpturi aşa de minunate. Această afirmaţie nu se referă doar la o elită, un grup select, cu aparentă frumuseţe şi înţelepciune. În ochii lui Dumnezeu noi toţi suntem egali.

Uneori copiii cred că ar trebui să facă ceva super pentru a fi remarcaţi. Ei cred că trebuie să aibă „10” pe linie, să înscrie gol în meciul de fotbal sau să cânte un solo la serbarea clasei pentru a fi acceptaţi. Fă tot posibilul ca toţi copiii din clasa ta să ştie că-i accepţi chiar dacă au „5” pe linie, nu sunt de mare folos în echipa de fotbal sau cântă ca o pisică bolnavă.

Copiii au nevoie de siguranţă

Copiii cu care venim în contact trăiesc într-o lume haotică. Ei ştiu despre luptele dintre bandele de cartier, copii abuzaţi, drogaţi  sau alte pericole. Noi va trebui să le oferim siguranţă, fiind conştiincioşi, perseverenţi, statornici.

În primul rând, prezenţa noastră ar trebui să dovedească aceasta. Dacă noi apărem în prima săptămână iar apoi, în următoarele două duminici ne scuzăm şi lipsim, copilul nu se va simţi în siguranţă în grija noastră. Dacă ne-am angajat să-i învăţăm pe copii, atunci va trebui să ne ţinem de angajament. Dacă totuşi lipsim de la clasă, ar trebui  să-i anunţăm pe copii că suntem bolnavi sau avem alte probleme.

În al doilea rând, trebuie să ne ţinem de promisiuni. Dacă ne înţelegem cu copiii că cei ce vor învăţa versetul vor primi câte un arţibild, atunci trebuie să venim pregătiţi. Dacă promitem că cel ce va câştiga concursul va ieşi cu tine la o îngheţată, atunci trebuie să-l duci unde ai promis. Dacă nu poţi să te ţii de promisiune imediat, atunci spune copiilor că n-ai uitat şi anunţă-i în ce zi ai planificat evenimentul.

În al treilea rând, atitudinea noastră ar trebui să fie constantă. Dacă într-o duminică copiii noştri vin în clasă şi noi suntem prietenoşi, plini de dragoste iar în duminica următoare vom fi morocănoşi şi supăraţi, copiii nu se vor simţi de loc în siguranţă.

Copiii au nevoie să-şi exprime dragostea

Este o bucurie să-i înveţi pe copii cum să-şi exprime dragostea faţă de alţii. Planifică-ţi un timp în care copiii să aibă ocazia să confecţioneze mici atenţii, pe care să le poată oferi bătrânilor din biserică sau celor internaţi în azil. Formulează împreună cu copiii o scrisoare adresată unui misionar. Pregăteşte nişte prăjituri şi pune pe copii să le împartă. Predă o lecţie referitoare la prietenie. În această lume egoistă, copiii trebuie să educaţi cum să-şi exprime dragostea faţă de alţii.

1Ioan 4:7 ne spune: „Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu”. Când predai lecţiile biblice la copii, subliniază dragostea lui Dumnezeu. Ca şi creştini, învaţă-i că trebuie să împărtăşească dragostea lui Dumnezeu, iubind pe alţii.

Copiii au nevoie de călăuzire

Noi trebuie să-i ajutăm pe copii să facă diferenţa între bine şi rău. Chiar dacă lumea spune: „Fă ceea ce crezi că-i bine”, Domnul ne spune: „…doresc să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele, şi proşti în ce priveşte răul” (Rom. 16:19b).

Vara trecută, soţul meu şi cu mine am organizat o tabără creştină de vară pe tema declaraţiei lui Iosua: „Alege astăzi cui vrei să slujeşti … Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”. Am vorbit despre importanţa alegerilor şi cum pot fi făcute aceste alegeri. Copiii au jucat diferite roluri, fiind puşi în situaţii ca: înşelăciunea, furatul, minciuna, etc.

Un alt lucru pe care l-am făcut a fost să începem câte o povestire:

„Corina a răspuns la ultima întrebare a testului de la Ştiinţele naturii şi şi-a aşezat creionul pe bancă. Credea că va lua o notă mare.

-Ce-ai scris la numărul 7 ? întrebă Nicoleta în şoaptă.

Corina s-a uitat la testul ei şi …”

Am cerut fiecărui copil să facă o încheiere şi apoi am promis să premiem pe cea mai bună.

Noi nu vrem doar ca să le enumerăm nişte reguli, ci vrem ca să-i învăţăm pe copii cum să ia decizii în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Prin tot ce facem, comunicăm noi copiilor că ne pasă de ei, fiind gata să răspundem nevoilor lor ?

Eu încă o mai văd pe doamna Barbu, intrând în biserică – sprijinându-se în bastonul ei, ajustându-şi aparatul în ureche, îndreptându-se încet spre locul ei. Dar iată că apare şi  Dani.          El este acum într-a şaptea, dar de cele mai multe ori el crează probleme în clasă. Deodată, un zâmbet apare pe faţa lui, în timp ce se îndreaptă spre doamna Barbu şi o îmbrăţişează.

„Dani, ce faci măi băiatule ? Ce ai făcut la testul de săptămâna trecută de la istorie ? Dar echipa ta de fotbal  ? Aţi învins ieri ?”



„Doamne, m-am rugat în sinea mea, să nu mă laşi vreodată să ajung să-mi neglijez copiii şi să stau indiferentă la nevoile lor”.
                                                                                                   Evangelizing Today’s Child

                                                                              Traducere si adaptare RODICA MITULESCU

sursa: scoaladuminicala.ro

<<< Inapoi
 


Comments


Your comment will be posted after it is approved.


Leave a Reply